Jurnal de tată

Cu cine seamănă bebelușul?

Eterna dilemă, cea mai mare curiozitate și, inevitabil, prima întrebare care apare în mintea celor care îți văd copilul pentru prima dată. După ce se face schimb de amabilități și de urări de bine, se ajunge întotdeauna aici: „cu cine seamănă copilul?”

Unii te întrebă direct. Alții, mai discreți, încearcă să-și dea seama singuri. Îi vezi cum își mijesc ochii și îi studiază fața, comparând-o cu a părinților, concentrați de parcă ar încerca să rezolve o integramă complicată.

De obicei, cunoscuții mamei susțin că bebelușul seamănă cu ea. Prietenii tatei – contrariul. Ilinca noastră a decis să le facă viața complicată celor curioși, pentru că a luat câte ceva de la toată lumea. Mai ales dacă e să te iei după bunici.

De când au devenit bunici, părinții noștri au început să răscolească prin arhive după fotografii din copilăria lor. Iar după ce le găsesc, ni le trimit nouă pentru confirmare. „Așa-i că seamănă cu mine?” Dacă nu primesc confirmarea din partea noastră, atunci și-o fac singuri.

Bunicul Nicolae: „Uite ce voce puternică are! Precis o să cânte ca mine!”

Bunica Silvica: „Doamne, ce ochișori frumoși! Mătincă i-a luat de la Andrei, iar Andrei seamănă mine. E clar!”

Bunicul Dumitru: „Ai văzut ce mai dă din picioare când aude muzica? Eu cred că are să fie dansatoare ca bunicul. Hop, hop și-așa!”

Bunica Silvia: „Când mă uit la obrăjori și la forma feței e clar că seamănă cu mine. Am vrut să vă zic deodată, dar n-am vrut să vă întrerup”.

Eu cu Dumitrița ascultăm și oftăm. După ce bunicii au făcut rezervările, nouă nu ne-a mai rămas aproape nimic. „Când s-o împărțit norocul, fost-am dus eu la lucru”, iar când s-a decis cu cine seamănă copilul, părinții erau ocupați cu schimbatul scutecelor. Așa că au primit ce-a rămas.

Sursă foto

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button