Jurnal de tată

3 ani: Ilinca a învățat primele litere și a început să meargă la grădiniță

Când am fost în vizită la părinți, i-am cumpărat Ilincăi Albinuța – cartea pe care am avut-o și eu și soția când eram mici. E o carte care ilustrează alfabetul cu desene și poezii ușor de înțeles și de reținut. Ilincăi i-a plăcut, așa că a reușit deja să învețe primele litere. A început cu litera A. După părerea mea e cea mai frumoasă din alfabet. Simplă, sonoră, prima în toate cele. Ilincăi îi place, pentru că a asociat-o cu o căsuță.

Apoi am continuat cu I, care arată ca un bețișor și vine de la Ilinca. După care l-a învățat pe E și pe O, care seamănă cu un covrig, iar fetiței mele îi plan grozav covrigeii (Doamne ferește să ieșim în parc fără să luăm cu noi niște covrigei). De când a învățat aceste litere, mi le arată peste tot: pe panouri publicitare, pe clădiri, pe etichete, prin cărți.

În drum spre parc, de-a lungul trotuarului, sunt o mulțime de mașini parcate. Când trecem pe acolo, Ilinca examinează atentă numărul de înmatriculare a fiecărei mașini și-mi arată bucuroasă literele pe care le recunoaște, precum și culoarea fiecărui autoturism. „Ce cuvinte știi cu litera A?” o întreb eu uneori ca s-o pun la încercare. „Acasă, mama, tata…”, răspunde ea. Apoi completează. „Papa. Vreau papa bun. Hai să mâncăm, tati!” Ceea ce demonstrează încă o dată că nu se poate face carte pe stomacul gol.

Prima lună la grădiniță

Când am fost în vizită la părinți vara trecută, tata a învățat-o pe Ilinca cum să obțină loc la grădiniță. Într-o zi am surprins-o plimbându-se serioasă prin curtea bunicilor cu telefonul ei de lemn la ureche.

– „Bună ziua! Aici e primaru’ Boc? Să-mi dai loc la grădiniță! Vreau la grădiniță… Mbine. Pa, pa!” Și i-a închis în nas.

Când am revenit în Cluj-Napoca, am fost informați (spre surprinderea și bucuria noastră) că am primit loc la grădiniță. De atunci încerc să mă pun bine pe lângă fiică-mea. Se pare că poate deschide uși 😃

Am început pregătirile pentru grădiniță cu vreo 2 luni înainte, dar tot nu am reușit să le facem chiar pe toate. Fetița noastră încă nu e pregătită să renunțe cu totul la scutec, așa că am avut emoții legate de acest aspect. Se pare că nu am fost singurii. Per ansamblu, prima lună la grădiniță a decurs bine.

Integrarea a fost mult mai ușoară comparativ cu cea de la creșă (diferența de 1 an contează mult). Educatoarele sunt înțelegătoare și mult mai implicate comparativ cu cele de la creșa privată la care am fost înainte (cel puțin această a fost experiența pe care am avut-o noi).

Singurul lucru care a rămas la fel sunt răcelile care și-au păstrat același raport de 1 la 1: pentru fiecare săptămână în care merge la grădiniță stă de obicei o săptămână acasă răcită. În momentul în care scriu aceste rânduri, Ilinca e la a doua răceală. Mâine urmează să înceapă prima săptămână de vacanță, care a fost extinsă la 2 din cauza pandemiei. Ne așteaptă așadar o jumătate de lună palpitantă.

Jocurile de roluri

Una din activitățile preferate ale Ilincăi în ultimele luni este jocul de roluri. Unul din ele îl facem în baie: Ilinca întreabă rând pe rând fiecare jucărie din cadă ce fel de ceai dorește, eu îi răspund cu vocea schimbată preferința personajului, apoi ea îi servește băutura aleasă. Cealaltă activitate favorită este jocul de-a cumpărătorul și vânzătoarea pe care-l facem de obicei în parc într-un spațiu ce seamănă cu un magazin. Iată un exemplu de dialog pe care-l avem de multe ori.

Eu: Bună ziua. Aș dori să fac o salată și aș avea nevoie de 1 kilogram de roșii, unul de castraveți și o legătură de ceapă verde.

Ilinca: Bună ziua. Da (Îmi întinde pe rând legumele imaginare, le iau și le pun într-o pungă la fel de imaginară).

Eu: Mulțumesc! Cât costă?

Ilinca: 5 lei… (după o pauză) Avem și înghețată! Galbenă de pepene și roșie de căpșune.

Eu: Dați-mi una galbenă și una roșie, vă rog. Una pentru mine, una pentru fetița mea.

Ilinca: Mai bine 2 galbene. Ilinca o să vrea 2 înghețate.

La capitolul activități pe care le face singură prin casă, Ilinca are în ultimul timp 2 preferințe: taie fâșii de hârtie colorată cu forfecuța și pictează cu ulei sau acuarele. Iată unul din desenele mele preferate făcute de ea (îl pun mai jos ca să intre în arhivă). De obicei, după ce termină ea de pictat, e nevoie de curățenie generală pe podea și mobilier. Se pare că arta necesită și astfel de sacrificii.

Lupul din povestea „Scufița roșie” pictat de Ilinca la 2 ani și 9 luni

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Back to top button