Proiectul Roșia Montană a fost stopat: ce facem mai departe?
Probabil că pînă la această oră ați auzit cu toți declarația premierului care anunța că proiectul de exploatare minieră de la Roșia Montană nu mai are susținerea liderilor de partid, prin urmare va fi blocat în Parlament.
Ca orice român care s-a fript, suflu și-n iaurt și aștept să văd o decizie oficială care confirmă acest lucru. Pornind însă de la premisa că proiectul va fi respins de Parlament, se impun cîteva întrebări importante.
De ce s-a renunțat la exploatare?
Ultimele două săptămîni au însemnat o premieră absolută în istoria recentă a României. Zeci de mii de români din țara și străinătate au ieșit să protesteze pentru o cauză ecologică.
Pînă acum ieșeam în stradă doar atunci cînd ne ajungea cuțitul la os și includ aici tăieri de salarii, pensii, creșteri de TVA etc. De data aceasta oamenii au protestat împotriva a ceea ce putea fi una din cele mai proaste alegeri pe care le-am făcut în ultimii 20 de ani.
Blocarea exploatării a venit în urma unei mobilizări care marchează trezirea civică a unei noi generații și o lecție importantă de democrație. Forțați de opinia publică, politicienii au renunțat la un proiect pe care îl susținuseră de-a lungul anilor.
E un moment crucial, zic eu și cred că o să-mi dați dreptate.
Cine plătește oalele sparte?
Imediat după anunțul făcut de prim ministrul României, acțiunile Gabriel Resources au avut o scădere notabilă pe bursa canadiană. Trebuie să fim realiști, sînt șanse mari ca statul român să fie dat în judecată la Curtea de Arbitraj de la Washinghton.
Ia ghiciți din banii cui vor fi plătite despăgubirile?! Din banii noștri, ai contribuabililor, bineînțeles. Mie mi s-ar părea normal să plătească cei care au luat șpăgi și contracte grase pentru a promova acest proiect. Nici nu e foarte greu să ne dăm seama cine sînt aceștia.
E suficient să luăm la rînd prim miniștrii și miniștrii de industrie din ultimii 15 ani care au semnat acte păguboase pentru interesele României și care au fost la un pas să declare exploatarea de la Roșia Montană un proiect de interes național.
Ce facem mai departe?
Statul trebuie să negocieze o rezolvare amiabilă a situației, dacă acest lucru e posibil. Ar fi indicată o lege care interzice exploatarea cu cianură. De asemenea, mi-ar plăcea să văd căzînd niște capete după toată povestea asta, cineva trebuie să fie responsabil.
Guvernul trebuie să facă o realocare de fonduri pentru Roșia Montană care a fost sărăcită treptat după ce a fost declarată zonă monoindustrială. Regiunea are un potențial turistic extraordinar, ne-o demonstrează cei din Munții Trascăului.
Iar locuitorilor din zonă pot să le spun un singur lucru: bucurați-vă că proiectul a căzut. Altfel, era rău și de noi și de voi. Și dacă vreți dovezi clare, vă propun un documentar despre o mină de suprafață din Peru.
Asemănările sînt izbitoare. Ne-a trecut glonțul pe la ureche, domnilor…
„sunt”, „căzând”, „rând”, „până”… de unde „atîta” î?
Raul, dacă o să te uiți atent o să observi că toate articolele sînt scrise după normele gramaticale vechi. Adică ”î” din ”i” în loc de ”â”, ergo ”sînt” în loc de ”sunt”.
E o alegere pe care am făcut-o încă de la început, poate ar trebui să scriu un articol pe această temă 🙂
Nu vom face nimic. Ne vom linge ranile, vom plati despagubiri. Sau, vom da drumul la exploatare, asta mi se pare cea mai plauzibila si sigur se va intampla. Nu poti sa stai pe un zacamnt de aur si sa nu il folosesti.
tone, care ne vor reveni de la Roşia Montană, şi restul, până la 97 tone, ca să ajungem la 200 tone, o vom obţine, ne spune Preşedintele, prin începerea exploatării altor două zăcăminte de aur, de către companii româneşti: un zăcământ de 50 tone şi altul de 54 tone.
chiar vreau sa vad cine va fi responsabil