Is there anybody out there ?

Fotografia de mai sus are o semnificaţie aparte pentru mine. E specială în primul rând pentru că îmi aminteşte de o perioadă deosebită din viaţa mea, reprezintă practic cei 4 ani de studenţie petrecuţi în cămin. În al doilea rând e deosebită pentru că are o istorie aparte, a ei.

Întotdeauna am crezut că lucrurile, la fel ca şi oamenii au o viaţă a lor, că urmează la fel ca şi noi fatalul ciclu naştere – viaţă şi în ce le din urmă – moarte. Această fotografie a fost un copil neaşteptat, dacă pot spune aşa. Îmi amintesc exact momentul când a fost făcută. Eram în anul doi de facultate şi tocmai primisem cadou un aparat foto Kodak. Îmi luasem câteva filme şi fotografiam cam tot ce apucam.

Read More

Comprese pentru conştiinţă

În ultimul timp tare s-au mai înmulţit cerşetorii. Sau poate că îmi pare mie doar. Eram intr-un bar sâmbăta trecută, mă uitam şi eu ca tot omul la meciul României. În cele două-trei ore s-au perindat pe acolo cel puţin 4-5 cerşetori. Mulţi dintre ei copii, majoritatea ţigani. „Îmi dai şi mie, nenea?” zice un băieţel tuciuriu în grabă, că de, mai are şi alte mese de „servit”, nu are timp să stea la taclale. Time is money! Mă uit la el şi observ că e destul de bine îmbrăcat, grăsuţ chiar, nu foarte murdar.

Mă măsoară din privire şi îşi dă seama că nu prea este potenţial la masa mea. La masa vecină un umflat cu o prietenă îmbrăcată sumar, el scoate portmoneul şi îi dă 5 lei probabil încercând să-şi impresioneze prietena sau fericit ca echipa naţională a înscris. I-au mai dat şi alţii până să fie dat afară. Un profit curat neimpozabil de 7-8 lei în 10 minute fără nici un efort. Şi câte localuri de genul acesta sunt în oraş ?

Read More

Vin sărbătorile!

Ura, vin alegerile! Sărbătoarea mea preferată! În condiţiile în care unii preferă Crăciunul, Revelionul sau Paştele, eu spun deschis că sărbătoarea mea preferată sînt… alegerile. Nu sînt pretenţios, aşa că apreciez orice fel de alegeri, fie ele locale, parlamentare sau prezidenţiale. Vă întrebaţi probabil de ce, aşa că vă explic.

În primul rînd pentru că durează mai mult. Deşi se repetă doar o dată la cîţiva ani, dacă ar fi să cumulăm perioada de campanie electorală cu intervalul de timp pre şi post scrutin, ne dăm seama că aceasta devansează uşor orice altă sărbătoare religioasă sau naţională.

În al doilea rînd iubesc alegerile pentru că această perioadă conţine o părticică din fiecare sărbătoare tradiţională de-a noastră. În timpul campaniilor electorale ni se promite marea şi sarea aşa că cei mai mulţi ajung din nou să creadă în Moş Crăciun şi Zîna Măseluţă.

Candidaţii se transformă elegant în nişte moşi darnici care împart cu mărinimie cadouri. Tot atunci avem impresia că ţara va reînvia negreşit sub următoarea conducere, la fel ca Mesia în ziua Paşte.

Read More

Cuvinte şi expresii din Maramureş

Cum iese o habdiţă care ptică într-o haptină?

Astăzi se împlinesc exact 7 ani de când am ajuns în Maramureş, poposind pe meleagurile lui Dragoş Vodă – domnitorul care a descălecat Ţara Moldovei. O întoarcere la origini iniţial involuntară, a cărei semnificaţie aveam s-o descopăr mult mai târziu. Aceste locuri m-au fermecat încă din prima clipă. M-a impresionat relieful şi natura zonei, oamenii frumoşi pe care mi-a fost dat să-i cunosc, dar mai ales tradiţiile şi graiul moroşenilor.

Read More

Pân’ aici o mers soldatul !

Gata, m-am săturat! Nu mai suport, frate, să văd aceleaşi figuri de 18 ani în politica românească ! Cât se poate, mă întreb, tiranozaurii ăştia nu mai ies odată la pensie !? Nu de alta, dar să se mai îmbogăţească şi alţii.

Înţeleg acum de ce nu mai merge lumea la vot. E pentru simplul motiv că nu ai pe cine alege. De la căderea comunismului încoace s-au perindat la conducere tot felul de partide. Am încercat şi cu ăştia, şi cu ceilalţi – şi tot degeaba. Dar când stai să te gândeşti şi să cântăreşti puţin, îţi dai seama că, de fapt, în tot acest timp la conducere au fost tot aceeaşi oameni care odată la patru ani se împart, despart formând „noi” partiduţe, blocuri şi formaţiuni.

Read More

Quo vadis ?

Suntem o ţară de oameni deştepţi, sau cel puţin aşa ar trebui să fie pentru că în România secolului 21 oricine are studii superioare. Orice absolvent de liceu, indiferent de gradul de inteligenţă, poate să ajungă la facultate. Singura cerinţă e să ai bani şi răbdare. Bani – pentru a achita contractul şi restanţele, şi răbdare ca să nu te plictiseşti în tot acest timp. Metoda 5-lui de trecere ne omoară.

Singurul obstacol în calea „loazele educaţionale” (citez pe unul din foştii mei profesori de istoria artei) era proba scrisă al examenului final. Singura care reflecta într-o oarecare măsură gradul real de pregătire a viitorului absolvent. Acest examen era singurul moment în care se mai tria grâul de neghină. Bănuiesc că nu mai are rost să vă spun că proba scrisă a fost eliminată acum doi ani prin decizia ministerului învăţământului. Licenţa nu mai prezintă demult o problemă, pentru că dacă nu o poţi concepe tu, găseşti oricând pe cineva să ţi-o facă pentru 100-200€ sau şi mai rău, ţi-o vinde profesorul îndrumător.

Read More

Dacă aş fi pentru o zi preşedinte …

Ascultam zilele astea nişte piese de la Paraziţii şi brusc m-a lovit o altă idee, pe care am hotărât s-o încadrez negreşit la rubrica Idei Geniale.

Ideea în sine e destul de simplă şi porneşte de la premisa că fiecare român are dreptul la o bucăţică din ţara asta. Dacă România ar fi o companie gigant, atunci fiecare din noi ar avea undeva nişte acţiuni care îi conferă nişte drepturi şi obligaţii. Obligaţiile noastre ar fi să muncim cinstit, să ne vedem de viaţa noastră şi să nu încercăm să înşelăm statul, care la rândul său are obligaţia de a asigura un sistem corect democrat şi performant astfel încât cetăţenii săi să aibă un trai cât mai liniştit.

Read More