Cînd vorbești cu manechinul din magazin…

S-a întîmplat în preajma sărbătorilor de iarnă. Eram la mall: forfotă, agitație, îmbulzeală. Știți cum e. Zice și un proverb românesc: să nu mergi la shopping în preajma sărbătorilor și… cînd e lună plină! Să-ți faci cumpărăturile din timp, preferabil online! Sau ceva de genu’ 🙂

Era seară, umblasem prin magazine toată ziua, așa că eram rupt de oboseală și abia așteptam să merg acasă. Îmi rămăsese să iau cîteva tricouri într-o culoare pentru cadouri personalizate. Am intrat într-un magazin, am văzut un tricou care-mi plăcea, dar am găsit numai două bucăți din mărimea de care aveam nevoie.

Citeşte tot articolul

Cînd te apuci de alergat și te împiedici chiar în prima zi

femeie-alergat-parc

Poveste auzită de la o prietenă

De o lună îmi fac curaj să mă apuc de alergat. Pînă acum găseam tot felul de pretexte să amîn: ba că era frig, ba că ploua, ba că nu aveam echipament. Săptămîna trecută a venit cu adevărat primăvara și n-am avut ce face.

Nu-i vorbă, m-am bucurat că s-a încălzit. Abia așteptam să fie soare, să ies în parc și să scap odată de hainele groase. Problema cu hainele subțiri însă e că atunci cînd le îmbraci primăvara, realizezi cît te-ai îngrășat în timpul iernii.

Aici un colăcel pe burtică, dincolo o șunculiță și odată te pomenești că nu mai încapi în pantalonii preferați. Trebuia să iau măsuri. Urgent! Așa că mi-am luat trening și adidași noi, iar duminică seară am ieșit pregătită pentru schimbare.

Citeşte tot articolul

Doi români au devenit părinți și nu au postat pe Facebook nicio poză cu bebelușul

bebelus-poze-facebook

Șoc în lumea social media: doi români au devenit recent părinți și nu au postat pe Facebook nicio fotografie cu noul-născut. Într-o lume în care bebelușii apar pe internet imediat după ce au ieșit din burta mamei, cei doi nici măcar nu au anunțat nașterea pe rețelele de socializare.

„Așa ceva este inadmisibil, a declarat revoltat un împătimit al Facebook-ului. Înțeleg că nu au putut face live streaming în timpul nașterii, că sînt la primul copil și nu s-au gîndit să facă un check in la spital, dar să nu postezi măcar o fotografie cu nou-născutul… asta e prea de tot!”

Curioși cum a fost posibil acest lucru în era tehnologiei, echipa noastră a luat legătura cu proaspătul tătic, s-a deplasat la fața locului și l-a convins să ne acorde un interviu în exclusivitate.

Citeşte tot articolul

Cum mănînci sushi ca un român adevărat

platou-mancare-japoneza-sushi

O pățanie auzită de la un coleg de lucru

Săptămîna trecuta a venit în delegație un coleg dintr-un alt oraș. Am vrut să-l impresionez, așa că am propus să luăm prînzul la un restaurant japonez. Pe de-o parte pentru că e ceva mai inedit și pe de alta pentru că acesta e singurul restaurant prezentabil din zona în care lucrăm.

Nu aveam de unde să știu că atunci cînd vine vorba de masă, el se conduce după principiul: dacă nu are „de toate”, nu e mîncare adevărată. Am intrat, ne-am așezat. L-am văzut derutat așa că i-am făcut cîteva recomandări.

Citeşte tot articolul

Cum mi-a cusut bunica blugii tăiați de la Levi’s

jeans-rupti-blugi-taiati

O pățanie auzită la un pahar de vorbă

S-a întîmplat prin 2005. Moda jeanșilor rupți nu ajunsese încă în România, în State însă aceștia erau deja la mare căutare. În vara aceea lucrasem în New York prin programul Work and Travel și la întoarcere mi-am cumpărat cîteva perechi de blugi Levi’s care mai de care mai frecați și mai tăiați.

Cînd m-a văzut, mama și-a pus mîinile în cap. Cum să umbli îmbrăcată așa? Tata în schimb mi-a propus un business. „Fii atentă, zice. Cumpăram fiecare cîteva perechi de blugi, îi purtăm pînă-i frecăm, după care deschidem magazin de familie”.

Cele mai puternice reacții însă le-am avut din partea prietenelor. Unele spuneau că blugii rupți sînt „nașpa”, altele se rugau să facem schimb de haine (deși nu am obișnuit să fac așa ceva niciodată), iar altele pur și simplu mă urau.

Citeşte tot articolul

Caietul de franceză sau ce faci cînd te scapi și nu ai hîrtie

buda stilizata

O pățanie auzită la un pahar de vorbă

Mă întorceam de la Iași. Conduceam de cîteva ore, timp în care am oftat și suspinat de dor. Aveam o moldoveancă în dulșiele tîrg al Ieșului. Eu fiind moroșan, distanța era mare, dar încercam să ne vedem cît mai des cu putință.

Uneori mergeam eu la ea, alteori ea la mine. Ce să mai vorbim, era iubire mare între noi, iar atunci cînd iubești, restul trece pe planul doi. Uneori ignori și nevoile fiziologice. Mi-am dat seama că mă scăpam pe la jumătatea drumului.

La un moment dat m-a lovit parcă din senin senzația că dacă nu scoteam răul din mine, avea să-mi crape cevaEra din cauza berilor fără alcool pe care le băusem cu o seară înainte. Mereu pățesc asta cînd beau bere fără alcool.

Citeşte tot articolul