Lungi și subțiri sau scurți și groși?

De fiecare dată când mergem acasă, mamele ne lovesc cu aceeași întrebare: „Ce să vă facem de mâncare?” E eterna și invariabila întrebare la care încercăm să oferim un răspuns cât mai diplomat și mai mulțumitor pentru toată lumea: pentru noi, pentru ambele mame și pentru bunici.

De obicei, întrebarea vine cu câteva zile înainte să ajungem, ca să aibă timp și ele să se pregătească. Nu de alta, dar zilele de concediu sunt puține, iar felurile de mâncare multe. E nevoie de disciplină și de un program riguros ca să apuci să guști din toate, altfel nu-i chip.

Citeşte tot articolul

Cum mi-am dat seama că soția s-a ardelenizat

Discuție de seară în familia Albu după un week-end petrecut la o cabană în Alpii românești din județul Alba (dacă nu ați fost încă la Piatra Secuiului, vă recomand), finalizat cu un bob gulyaș la fel de românesc cu smântână, salată de ceapă roșie la Conacul Secuiesc.

Citeşte tot articolul

Badea Colea, răciturile și cocoșul terorist

Poveste de la mine din sat, bazată pe fapte reale

Am acasă un cocoș nebun care terorizează toată gospodăria. Toate orătăniile se tem de el: găinile, ceilalți cocoși, rațele, gâștele, chiar și curcile. Nimeni nu-i stă în cale. Când îl văd, mâțele fug ca dracu’ de tămâie, iar câinele se bagă în cușcă. E așa de nebun că sare și la oameni.

Dacă nu iei seama, odată îți sare în cap și începe să te ciupească. Iar dacă îl alungi și-l lovești, te atacă mai abitir ca un taur ce vede sânge. Cu așa cocoș, nici câine nu-ți trebuie. Mi-a zis femeia mea într-o zi: „Măi Colea, taie odată dracu cela de cocoș că mă tem să ies din casă din cauza lui”.

Citeşte tot articolul

Doamnă, vedeți că v-a căzut… pruna!

Auchan, Iulius mall, duminică seară. Supermarketul e ca un mușuroi de furnici care mișună în toate părțile, cărând tot felul de lucruri. E plin de lume și toți au nevoie de ceva. Jumătate din rafturi sunt goale, celelalte – în curs de golire.

Dăm lupte grele pentru fiecare produs pe care-l punem în coș. După vreo oră de umblat ne punem la coadă în fața casei de marcat. În fața noastră mai așteptă vreo 6 oameni cu coșurile pline.

Citeşte tot articolul

Cum să nu dai indicații unor turiști în vârstă

Era o seară frumoasă de toamnă. Leneveam pe o bancă în Piața Avram Iancu, bucurându-mă de un soare generos de octombrie. La un moment dat am observat că s-a apropiat de mine un cuplu de vârsta a treia. Păreau cam dezorientați, se vedea că nu cunoșteau orașul.

„Spuneți-mi, vă rog, cum putem ajunge la gară?” m-a întrebat politicos doamna. „Puteți lua autobuzul 35, vă lasă chiar la gară” le-am răspuns eu încă ușor adormit de soarele îmbietor. „Și bilete de autobuz unde putem cumpăra?”

„Ah, pentru bilete va trebui să dați colțul…”

Citeşte tot articolul

Of, draga mamei: măcar alb să fie!

Cam așa evoluează în timp rugămințile și așteptările părinților legate de viitorul ginere, mai ales atunci când fiica locuiește în străinătate.

Până la 25 ani

Draga mamei, găsește-ți și tu un român de-al nostru. Că ești singură printre străini și tare bine ți-ar prinde un suflet apropiat. Că parcă altfel te înțelegi cu un om când vorbești aceeași limbă. Nu de alta, dar să putem schimba și noi cu el măcar o vorbă.

Citeşte tot articolul