Cine este Adrian Năstase și de ce trebuie să stea la pușcărie

Am zis că nu mai scriu despre politică și uite că nu mă pot abține. Așa că îmi suflec pantalonii, pășesc feșcăit în bălegar și vă transmit cîteva păreri despre cazul Năstase.

Statul ca organizație nu are bani, ci îi obține de la populație prin intermediul taxelor și impozitelor. Așadar, cineva care fură de la stat, fură nemijlocit din buzunarul meu. Asta e teoria, practica din ultimii 20 ani ne învață însă cu totul altceva.

Avutul public, nu e public. E al celor care decid asupra lui. Așa că noi, sărmanii plătitorii de taxe, ar trebui să fim recunoscători că primim măcar ceva din cînd în cînd (și mai ales înainte de alegeri) – un drum asfaltat, un spital renovat, salariul la timp, pentru că mai marii noștri ar putea oricînd să ni le taie și pe acestea.

Și dacă tot veni vorba de furat, nu putem să nu menționăm numele campionului absolut la categoria grea, cel care a dus hoția şi corupţia la un nivel pe care nimeni nu-l credea posibil – Adrian Năstase.

Între ani 2000 și 2004 Adrian Năstase a instaurat corupția în sistemul administrativ, a vîndut combinate, a mutilat justiția, a sodomizat presa, a furat, a mituit, a vîndut și și-a însușit tot ce era omenește posibil. Fără remușcări, fără milă, fără saț… respectînd totuși regula de bază a celor de la putere: i-a lăsat și pe alții să fure.

În 2012 Năstase este condamnat la 2 ani cu executare într-un dosar penibil de minor pentru anvergura fostului premier. E ca și cum ai prăda cea mai mare bancă din lume și ai fi amendat pentru că ți-ai parcat mașina în loc nepermis.

Năstase e ultragiat. Cum e posibil să i se întîmple așa ceva? Lui, care a respectat toate regulile acestei caste corupte, lui care se credea deasupra oricărei legi din România. Să fie înfundat pentru niște spăgi minore pe care le lua din reflex între două țepe de răsunet?

Asta e prea de tot. Așa că în disperare de cauză își înscenează o tentativă de suicid și mai cîștigă o prelungire. Între timp i se găsesc un milion de boli, iar acoliţii de alianţă mai au pic şi-l transformă în martirul poporului.

”Hoțul rămîne hoț și locul lui e la pușcărie” ca să citez un personaj al fraților Weiner. Așa că aștept cu nerăbdare momentul în care o să-l văd pe fostul dictator după gratii. Poate că atunci o să încep să încerc să am întrecere în justiția din România.

sursă foto